Craciunul a trecut asa cum a venit

Stiu ca prin postarea aceasta imi voi atrage foarte multe dezaprobari, dar este exact ce am simtit de Craciunul acesta. Pentru majoritatea dintre noi Craciunul ar fi trebuit sa insemne numai bucurii, fericire si nu in cele din urma linistea de acasa. Asta inseamna si pentru mine, numai ca intensitatea trairilor din acest an a fost foarte foarte mica. Nu am mai simtit fiorul sarbatorilor, nu am mai reusit sa fac surprize sotiei mele dragi, nu am reusit sa fiu un Mos Craciun, asa cum eram in alti ani. Pentru mine Craciunul de anul acesta a trecut asa cum a venit, repede. Nu voi incerca sa imi explic de ce s-a intamplat asa. E deja prea tardiv. Craciunul a trecut si nu mai am cum schimba nimic din trairile acestea. De ce imi pare mie foarte rau este faptul ca e primul an in care Iustina este printre noi si simt ca nu am reusit sa ii transimt bucuria sarbatorilor. Trebui sa astept pana la anul pentru a reusi sa compensez starea mea de anul acesta. Craciunul care vine poate ma va gasi mai bun, mai putin egoist si nu in cele din urma un Mos Craciun pentru cei dragi mie.

Educatia copiilor

Postul acesta se adreseaza in special celor care au copii si care se gandesc la educatia copiilor. In primul rand trebuie sa luam in considerare faptul ca educatia incepe de la varste foarte fragede - mai bine zis de cand a poposit copilasul in familie. Trebuie sa ii educam in credinta si in onestitate. Nu trebuie sa facem rabat de la eforturi in ceea ce priveste educatia. Este de preferat sa ii mangaiem cand trebui mangaiati, sa ii certam cand au gresit - chiar daca noi zicem ca nu inteleg ei stiu sa faca diferenta intre bine si rau. Pentru a nu ne intreba peste ani de ce copilul nostru este mofturos sau nu ne asculta, trebuie sa fim exigenti in ceea ce priveste educatia lor. Trebuie sa intleaga ca atunci cand mama sau tata le spune ca nu e voie sa faca un lucru, acel lucru trebuie sa nu fie facut. Bineinteles ii explicam de ce nu are voie si ce se poate intampla daca face.