Zilele acestea am avut ocazia sa meditez la ceea ce inseamna familia si mai ales ce inseamna pentru o familie tanara existenta unui copil. Recunosc ca de 1 an si 9 luni de cand in familia noastra si-a facut aparitia Iustina, rolul de parinte il invat zi de zi. In fiecare minut apar lucruri noi la care trebuie sa facem fata, Iustina fiind la varsta la care explorarea lucrurilor este principala activitate.
Am stat de multe ori sa ma gandesc cum arata familia noastra daca nu era Iustina. Cu siguranta eram mai linistiti, faceam doar ce ne taia pe noi capul, dar in nici un caz nu eram impliniti. Pentru ca nimic in lumea asta nu se compara cu momentele in care iti strangi in brate propriul copil. Chiar daca zilele sunt mai obositoare, chiar daca uneori faci febra musculara patruland dupa al tau copil, chiar daca nu trece zi in care sa depui eforturi pentru educare corecta a copilului tau, bucuria de parinte nu poate fi inlocuita de absolut nimic.
E la moda acum ca tinerele familii sa astepte desavarsirea profesionala si mai apoi sa se gandeasca la venirea pe lume a unui copil. Dar oare ce bucurie simt acei tineri desavarsiti profesional cand ajung acasa si nu aud rasetul si nu vad joaca propriului copil ? Nu neg faptul ca pentru toate tinerele familii este foarte greu sa ai un copil, sa il cresti si sa il educi dupa bunele cuviinte. Nu neg nici faptul ca serviciul este foarte important in aceasta perioada. Insa atunci cand ai un copil treci mult mai usor peste dificultatile vietii, ai pentru ce lupta zi de zi, rabzi iesirile sefilor cu zambetul pe buze. Stii ca atunci cand ajungi acasa il vei gasi pe el, copilul tau care iti va sari in brate si te va striga TATA/MAMA.
Faptul ca te gandesti ca intai sa ajungi tu sus pe scara profesionala si mai apoi sa vina si copilul e o dovada de egoism. Uneori vei ajunge la concluzia ca timpul a trecut prea repede si copilul nu mai apare. Dar atunci o sa fie prea tarziu. Un parinte bun trebuie sa stie sa imbine dorinta de avansare profesionala cu asigurarea viitorului odraslei lor - aici ma refer in primul rand la asigurarea unei educari solide.
Nu stiu daca eu si Simona suntem parintii buni pentru Iustina, dar sunt sigur ca facem eforturi ca ea sa creasca intr-un climat familial foarte bun. Pentru ca Iustina este cea mai mare realizare a noastra si merita tot efortul din lumea asta pentru a reusi in viata.
Noi parintii de azi trebuie sa depunem eforturi uneori uriase pentru buna crestere a copiilor nostri, dar nimic nu poate fi mai frumos decat sa iti vezi propriul copil cum creste. Indiferent de cat de grea este viata trebuie sa lupti pentru el. Si noi asta vom face pana cand Dumnezeu va hotari sa ne cheme la el.
