Parinti responsabili

Cea mai importanta meserie este fara indoiala meseria de parinte - meserie ce se invata odata cu nasterea primului copil. Practic atunci se nasc si parintii - meserie ce va dura intreaga viata. Nu poti fi parinte de weekend, cum nu poti fi nici parinte cu numele. Atunci cand al tau copil are nevoie de tine trebuie sa raspunzi prezent - pentru ca esti responsabil atat de dezvoltarea lui fizica, cat mai ales psihica.

Meseria de parinte nu inceteaza atunci cand fiul/fiica pleaca de acasa si isi face propria familie. Ca si parinte ai un rol esential in formarea lui ca si om; pentru el reprezinti un exemplu pe care, de cele mai multe ori il urmeaza. O familie linistita va face din copilul tau un om echilibrat, calm si de incredere. Un copil crescut in iubire va sti sa daruiasca la randul lui iubire celor din jurul sau. Un copil educat in credinta iti va aduce mai tarziu noian de bucurii. Un copil care stie ce inseamna principiile sanatoase de viata va sti sa isi croiasca drumul propriu in dreptate si in adevar.

Nu am sa inteleg niciodata parintii - indiferent de varsta care o au - ce isi critica copii, dar nu o fac in fata ci pe la spate. Un astfel de exemplu am intalnit astazi in tramvai, cand doua doamne de 50-55 de ani discutau despre copii lor. Ce m-a frapat pe mine nu a fost discutia in sine, ci modul in care una din doamne a stiut sa isi terfeleasca copilul in public. Astfel auzul mi-a fost incantat de cum il joaca pe degete viitoare nora, cum fiul ei e cel mai cel si ca respectiva nora nu il merita. Ba mai mult era revoltata ca il pune sa posteasca si el saracul nu poate ca e barbat. Asa am tinut-o vreo 15 minute, cat a durat drumul de acasa la servici.

Daca ai ceva sa ii reprosezi copilului tau, fa-o in liniste, acasa in sanul familiei. Ai grija ca atunci cand spui ceva de el sa fie de fata. Altfel nu ii vei putea cere sa nu te judece mai tarziu. Poate ca si tu ca parinte ai facut unele lucruri de care el nu este mandru. Dar pentru copilul tau vei ramane intotdeauna un erou. Nu sunt adeptul vorbei : "Trebuie sa faci cum spun eu ca am mai multa experienta" - fiecare are propria perceptie asupra realitatii.

Ca parinti trebuie sa avem grija de tot ce facem, de tot ce ii invatam pe copii, pentru ca mai tarziu vom fi judecati dupa cum am stiut sa ii crestem. Parintele Cleopa avea o vorba foarte actuala: "Parintii vor fi judecati de Dumnezeu in functie de cum si-au crescut copii". Responsabilitatea mamei nu se opreste atunci cand se naste copilul - de abia atunci incepe. Nu trebuie sa uitam nici o clipa lucrul acesta, asta daca vrem sa avem copii binecrescuti si cu principii solide de viata.

Parintele nu este cel care naste copilul, e cel care stie sa il creasca in principii solide de viata si cel care stie sa ii dea o educatie aleasa.

Pasii unui interviu reusit

Intr-o perioada ca aceasta, pe care o traversam acum, cand piata locurilor de munca parca a inghetat, trebuie sa fii cu ochii in patru si sa reactionezi imediat. Dar nu trebuie sa te precipiti, ci trebuie sa te prezinti ca un profesionist, ca un viitor angajat in care patronul sa aiba incredere. Lucrul acesta nu este posibil de la prima intalnire, dar primul contact este important pentru prima impresie pe care o lasi.

Nu am o experienta foarte vasta in procesele de recrutare - dar ma pot lauda cu peste 150 de interviuri la care am participat ca si candidat. Cred ca toti dintre noi stim ce inseamna emotiile unui interviu si dorinta de a castiga respectivul post. De multe ori procesele de recrutare sunt subiective, iar cel pe care il avem in fata greseste in luarea deciziei - este om la fel ca si noi.

Dar am observat de-a lungul experientelor avute la interviuri, ca atunci cand te prezinti ca un profesionist, de putine ori nu ai sansa. Nu sunt specialist in resurse umane, dar am sa incerc sa creionez cativa pasi pentru a creste sansele de reusita la un interviu:

1. CV real: nu umflati datele din el - cu siguranta ca daca veti face acest lucru, angajatorul se va prinde cu mult inainte de a va avea in fata. Treceti informatii reale, care sa fie oglinda cunostintelor si experientelor pe care le-ati dobandit in scurta sau lunga voastre experienta;

2. Scrisoarea de intentie: nu mergeti pe ideea ca un CV este de ajuns pentru a reflecta ceea ce voi stiti. Cei mai multi dintre angajatori au placerea de a citi scrisori de intentie in care sa vada cat de bine stiti sa va prezentati si sa va promovati. In plus o scrisoare de intentie bine redactata va ofera sansa de a va fi selectat CV-ul din alte mii.

3. Interviu: multe firme merg pe 2-3 sesiuni de interviu, de la interviu de contact si pana la interviu final unde veti discuta partea financiara. Pe durata interviului incercati sa dat raspunsuri scurte si la obiect la intrebari. Nu divagati pentru ca in felul acesta oferiti posibilitatea angajatorului sa va puna in incurcatura. Poate ca aveti tendinta de a spune cat mai multe despre voi, dar sincer e mai bine sa lasati un pic de suspans sa va invaluie. Nu incercati sa va denigrati fostii parteneri de munca - colegi, sefi, etc pentru ca nu veti arata altceva decat faptul ca angajatorul nu poate avea incredere in voi. La interviuri lasati senzatia angajatorului ca el este cel care conduce interviul, dar oferiti doar raspunsurile pe care le doriti voi.

4. Finalul interviului: Pastrati-va calmul indiferent de cum ati reusit sa treceti peste interviu - in felul acesta veti lasa impresia ca sunteti o persoana cu stapinire de sine. Nu uitati ca un zambet face mai mult decat o mie de cuvinte. Sa nu uitati ca postul pentru care sunteti la interviu este ceea ce va trebuie.

5. Asteptarea raspunsului: ati cam facut tot ceea ce tinea de voi - de acum depinde doar de latura subiectiva a angajatorului. Aveti rabdare si nu grabiti voi lucrurile - daca nu ati primit raspunsul in ziua promisa, nu inseamna ca nu ati luat interviul ci ca problemele zilnice ale companiei au fost mai importante. Cu siguranta ca telefonul de confirmare sau de infirmare va veni.

6. Negocierea contractului: aici e momentul in care trebuie sa va puneti abilitatile de negociator la bataie. Nu cedati la prima oferta facuta de angajator - e bine sa incercati sa mai negociati. In felul acesta veti arata ca sunteti hotarati si ca va cunoasteti adevarata valoare.

7. Prima zi de munca: nu trebuie sa fie in nici un caz un moment in care sa iesiti in fata. E momentul sa luati pulsul job-ului, sa va faceti o opinie asupra colegiloc, sa vedeti care sunt sefii si care sunt teamleaderii neoficiali. Asa veti sti cum sa va pozitionati in cadrul organizatiei.

La final va voi da un exemplu intalnit la unul din interviurile avute: cand am intrat in incaperea de interviu am observat ca scaunul meu lipsea si ca in fata mea angajatorii stateau relaxati pe doua scaune. Initial am fost pus in incurcatura, dar norocul meu a fost ca in fractiunea urmatoare am zarit un scaun un pic mai indepartat. In acel moment mi-am cerut permisiunea sa il iau si ma asez in fata dumnealor - nu neg ca mi-a placut uimirea de pe fata lor. Voi ce ati fi facut in locul meu?

Bafta la interviurile viitoare si la cat mai multe oferte bune.

Topirea zapezii si ghiocei

Nu, nu este vorba de firavii ghiocei pe care i-am vazut pe marginile drumului, scotandu-si capul din stratul de zapada. Acum, odata cu topirea zapezilor, in marile orase ies la suprafata miile de "ghiocei" mirositori, lasati in urma de dragele animale de companie. Nu am nimic cu posesorii de animale, chiar consider ca unii oameni trec peste singuratate mai usor daca au un prieten patruped. Dar daca tot vrei sa ai un priten alaturi de tine, fa un minim efort si strange-i nevoile in galetusa.

Noi ceilalti nu trebuie sa suportam mirosul general de "rahat" care este emanat odata cu topirea zapezii. Iar copii nostri nu trebuie sa faca echilibristica pentru a nu calca in miile de "ghiocei" de pe trotuare. Si asta pentru ca voi, iubitorii de animale va complaceti intr-o stare de lene. Cred ca si pentru voi nu este placut sa vedeti multimile de excremente de pe trotuare.

Multi dintre voi va veti revolta si ma veti judeca. Dar daca ati vedea un copil mic facand caca in mijlocul drumului pe trotuar ati face un mare proces de intentie parintilor. Vorba aia copilul poate fi manevrat mult mai usor decat un caine de exemplu - cainele are mai multe drepturi din punctul vostru de vedere.

Din cate stiu la un moment dat se votase o lege care obliga posesorii de animale de companie sa stranga "ghioceii" din urma prietenilor lor. Se pare insa ca in Romania, orice lege este facuta sa fie incalcata. Altfel nu imi explic de ce trotuarele sunt pline de excremente canine si nu am auzit de nici un posesor iubitor de animale sa fi fost amendat.

Dragi posesori de animale nu ne tratati la diverse si incercati sa lasati curat in urma micilor vostri prieteni.

Viata si cancerul

Vad ca din ce in ce mai multi oameni afla veste cumplita a imbolnavirii de boala secolului - cancerul. Fie ca e vorba de un cancer agresiv, fie ca e vorba de un cancer lent, majoritatea oamenilor bolnavi ajung la acelasi final de drum. Ce este si mai dureros e faptul ca aceasta boala nemiloasa nu alege - atunci cand vezi un copil bolnav de cancer ti se rupe inima de durere.

Fiecare dintre noi la un moment dat am avut un cunoscut, ruda sau prieten care a pierdut lupta cu aceasta boala. Sentimentul este de neputinta pentru majoritatea dintre noi cei de pe margine. Nu ai cum sa il vindeci pe bolnav, poti doar sa ii faci viata mai usoara. Dar atunci cand ti se rasplateste munca de sustinere cu un zambet, te simti implinit. E o boala nemiloasa dar nu poate sa iti ia frumusetea sufleteasca si dorinta de viata.

Cand vezi parintii, care se lupta pentru copii lor, bolnavi de cancer, nu poti decat sa iti scoti palaria in fata lor. Gasesc resurse nebanuite sa lupte pentru ei si sa le asigure clipe cat mai placute. Si acest razboi pentru viata este castigat uneori, iar cei norocosi vor aprecia adevarata ei valoare. Suferinta lor nu poate fi masurata, doar banuita.

Cand mai ai si un stat care parca incearca sa ne imputineze cu fiecare zi ce trece, lupta e si mai grea. Cum poti ca stat sa nu te intereseze aceasta categorie de oameni - sau poate mai marii nostri se gandesc ca acesti oameni nu mai pot vota peste 1 an sau doi. Morfina le aduce reducerea durerilor, iar aceasta in momentul de fata nu este gasita pe piata. Durerea celor bolnavi de cancer nu poate sa mai fie alinata. Iar cei din institutiile abilitate sa rezolve aceasta problema dau din colt in colt cand li se cer explicatii. Stau si ma intreb totusi, daca  ar fi in situatia celor bolnavi, nu ar accelera mersul normal al lucrurilor.

Am mai spus-o si o repet, pentru a putea sa ai o imagine de ansamblu asupra unei probleme trebuie sa te fi confruntat cu ea. Nu doresc raul nimanui, dar atunci cand intr-o situatie disperata, cum este cea a bolnavilor de cancer, te lovesti de nesimtirea sau nestiinta unora, ai vrea sa faci schimb de roluri. Pe langa pecetea pe care o punem celor care sufera de cancer, ei trebuie sa se confrunte acum si cu o inevitabila condamare la moarte. Si asta pentru ca oamenii de langa ei nu le intind o mana de ajutor, iar cei de la conducerea tarii nu fac altceva decat sa ii condamne la moarte.

Pentru toti cei care au trecut sau inca trec prin astfel de drame am tot respectul. Respect pentru razboiul continuu pe care il duc, respect pentru dorinta de viata pe care o emana, respectul pentru oamenii din voi. Fiecare dintre voi ne invatati o poveste de viata.

Viata nu trebuie sa fie limitata de noi oamenii. Cancerul poate fi invins - cu ajutorul fiecaruia dintre noi acest lucru este posibil.

Sistemul bancar romanesc

Oare exista romani care in trista lor existenta sa nu fi apelat la un credit bancar, sau macar la serviciile unei unitati bancare? Probabil ca nu - asta poate ca poporul roman a fost vaduvit zeci de ani de posibilitatea de avea tot ce si-au dorit, iar atunci cand bancile au oferit conditii flexibile pentru creditare au navalit pe usile lor. Putini dintre noi am stat si am analizat ce anume se ascunde in spatele contractelor de creditare, ce este scris cu litere de-o schioapa. Bucurosi ca putem sa avem un confort pe care nu ni-l puteam permite altfel am ales cu zambetul pe buze sa ne indatoram pentru o perioada mai mica sau mai mare de timp.

Personal am trecut prin multe experiente cu sistemul bancar romanesc, ajunsesem la "performanta" de a avea 3 credite simultane. Totul era perfect, lumea era a mea si nu m-am gandit nici o clipa la perioada de rambursare. Nu am luat in calcul comisioanele si dobanzile pe care trebuie sa le platesc, era important faptul ca in momentul respectiv aveam bani lichizi. Ce a urmat mi-a indoiat sira spinarii - dupa un calcul simplu facut la finalul imprumutului am vazut ca am dat de 2 ori suma imprumutata.

Tinerele familii nu au in ziua de azi sansa sa isi ia un apartament decat prin credit ipotecar. Putini se gandesc ca se indatoreaza pe o perioada de 30 de ani, unii dintre noi probabil ca ne vom pierde pe drum - atunci creditele vor fi preluate de mostenitori. Si uite asa pe un credit ipotecar platesc 2 generatii diferite. Atunci cand iti faci calculele, vezi ca sumele rambursate la final concureaza serios cu o vila de vila. Daca tinerii au mai avut norocul sa ia creditul si in perioada de boom imobiliar sunt si mai "norocosi".

Iar daca vrei sa obtii conditii mai bune din punct de vedere al dobanzilor si comisioanelor, banca iti spune cu zambetul pe buze ca nu se poate. Dar oare chiar asa este? Clientii bancilor nu au si drepturi ? Fiecare banca are propriile comisioane si dobanzi ascunse, pe care le vezi in perioada derularii creditului. Iar daca ai de gand sa faci ceva in sensul acesta trebuie sa te gandesti de doua ori daca poti suporta costurile unui proces.

Dar uite ca omul din Focsani care a obtinut micsorarea ratelor a avut curajul sa lupte cu hotia unora dintre institutiile bancare. Exemplul lui ar trebui luat de toti cei care vor sa nu fie luati de prosti de banca, chiar daca uneori succesul unui proces nu este sigur. Dar macar asa bancile se vor invata sa nu mai trateze clientii ca pe niste cifre sau dosare.

Ganditi-va un pic la cat de multi bani castiga bancile din afara, pe spinarea fiecarui creditat. Si guvernantii nostri nu se sinchisesc de faptul ca acesti bani puteau sa ramana in tara si nu sa se duca in conturile umflate ale bancherilor. Prostimea plateste.

Sfat: inainte sa luati un imprumut faceti toate calculele si vedeti daca reprezinta o oportunitate pentru voi, sau daca va avea un efect de subjugare.

In oras

In orasul nostru drag, multe sunt optiunile pe care le poti avea pentru a simti si respira aerul romantic al Iasului. Fie ca esti tanar, fie ca esti trecut de prima tinerete sau simti fiorii dragostei pe sira spinarii, nu vei avea timp de plictiseala. Si asta pentru ca Iasi este un oras care traieste, care respira. Poti sa optezi pentru n variante de socializare.

Fie ca e vorba de cafenele sau de pub-uri,la orice ora poti sa savurezi o cafea alaturi de cei dragi. Daca esti in tranzit orasul de imbie cu zeci de restaurante, de la cele fitoase si pana la cele traditionale. Iar daca pasiunea ta e sportul, gasesti cu siguranta variante optime sa iti imbunatatesti conditia fizica.

Ca tanar atunci cand imi doresc sa ies in oras, incerc sa aflu care sunt variantele pe care le pot lua in calcul. Iar prietenii mei de la www.inoras.ro ma ajuta tot timpul sa gasesc varianta optima pentru petrecerea timpului liber. Sunt updata-ti la ce se intampla in orasul nostru, iar informatiile sunt de o acuratete exemplara. Daca stau sa ma gandesc ca au o istorie din 2004 si ca la un moment dat dadeau tonul distractiei in Iasi, sunt sigur ca nu voi da gres de Dragobete. Si cine stie poate ne vomschimba numele de familie in Familia Dragobescu.

Daca vrei sa iesi in oras si ramai in pana de idei, cu cei de la Inoras.ro disctractia ta e la un click distanta!

Alege.....

De multe ori in viata suntem pusi in fata unor alegeri, alegeri care de cele mai multe ori sunt extrem de greu de luat. Si atunci apar noptile nedormite, zilele in care te gandesti care e decizia corecta. Oamenii in general prefera se traiasca intr-un ritm bine stabilit dinainte, fara sa aiba parte de multe necunoscute. Iar atunci cand acestea apar latura umana a fiecaruia dintre noi incepe sa iasa la suprafata si sa ne fie frica.

Sa ne fie frica de alegerea pe care am facut-o, sa ne gandim ca varianta aleasa de noi afecteaza si pe ceilalti si nu in ultimul rand sa regretam ca nu am luat decizia opusa. Si asa trece viata, timpul expira si ajungem la linia de final intrebandu-ne daca viata noastra a fost asa cum trebui. Daca am facut alegerile corecte si daca ce lasam in urma e ceea ce trebuia,

In viata Dumnezeu ne lasa sa alegem dupa bunul nostru plac, dar atunci cand am luat decizie trebuie sa suportam si consecintele. Uneori viata noastra este ca o ruleta ruseasca - nu stii cand nimeresti ultimul glont. Chiar si venirea noastra pe lume a fost o alegere facuta de parintii nostri. Multi dintre ei se bucura acum pentru fiecare copil pe care l-au crescut. Trebuie sa multumim lor ca au ales sa ne dea viata - si sa nu ne intrebam de ce nu am fost si noi intrebati daca vrem sa venim pe lume.

In viata fiecaruia dintre noi au fost momente in care a trebuit sa luam decizii radicale, dar putini dintre noi am fost in stare sa le luam constienti de consecinte. Chiar sunt curios cati dintre voi ati fost impacati cu deciziile voastre si ce ati facut in cazul in care acestea s-au dovedit gresite.

Se spune ca daca vrei sa pui un om in dificultate pune-l sa aleaga - intotdeauna va alege varianta gresita.

Romania sub zapada

In ultima perioada am ramas introienit, iar blogul meu a avut de suferit. Fie din pana de idei, fie din lipsa de timp, zilele au trecut fara ca blogul meu sa mai inregistreze o postare. Dar lasand gluma la o parte, ce se intampla zilele acestea cu vremea din Romania ar trebui sa ne dea de gandit. Si nu ar trebui sa mai gandim superficial din confortul plapumei noastre calde, ci sa gandim cu inima si sa gasim o modalitate de ai ajuta pe cei napastuiti in aceasta perioada.

Nu e usor sa mergi prin zapada din Iasi, dar oare cum ar fi sa traiti acoperiti de zapada si sa nu stii daca maine va mai fi o noua zi pentru tine. Ti se rupe inima cand vezi oameni batrani,care au vazut multe pana acum, cum plang si spun ca asa ceva nu au mai vazut. Cum poate un om de 80 de ani sa deszapezeasca muntele de zapada din ograda lui de unul singur? Intr-o tara ca a noastra romanii nu mai sunt romani. Nu exista spiritul de sacrificiu pentru cel de langa tine - in zilele acestea doar o mana de oameni au incercat sa se mobilizeze si sa le dea o mana de ajutor sinistratilor. Si cand te gandesti ca in TOP 500 Miliardari sunt destui oameni care sa poata face un bine acum.....

Vazand imaginile din zilele acestea nu poti sa nu te intrebi cat de jos a ajuns degradarea noastra ca neam. Romanii au ajuns sa fie slugile alcoolului, si nici iminenta pericolului pentru propria viata nu le desteapta simturile aburite. Cum poti sa stai si sa astepti ajutor de la altii cand propria ta casa, propria ta agoniseala se afla sub zapada. Mi se pare infiorator ca tu om in putere sa lasi soarta mamei sau a tatalui in mainil jandarmilor si tu sa te las in mana alcoolului.

As incerca sa lansez o minicampanie de ajutorare a celor sinistrati. Dar cum eu unul nu am expunerea prietenei mele Anda, ii lansez ei aceasta provocare. Poate ca acum nu e vorba de cazuri dramatice de copii suferinzi, dar cei sinistrati sunt acum fara nici un ajutor. Nu ne putem noi mobiliza si sa strangem cate ceva de ale gurii pentru bietii bunici si oameni sinistrati?

Daca este cineva care sa adere la aceasta mini-campanie astept un semnal. Nici nu stim cand o fapta buna facuta astazi se poate intoarce in zilele urmatoare.